Pe 9 mai, Bucureștiul va fi sub asediul fanilor spanioli. Cel puțin 18.000 de suporteri, jumătate ai lui Atletico, jumătate de la Bilbao, își vor susține favoriții în ultimul act al unui parcurs european de vis, pe „Național Arena”. Iar Capitala se va colora în roșu, culoarea comună a celor două grupări spaniole.
Fani ai unei echipe particulare, în actuala lume a fotbalului modern, versus fani obișnuiți să trăiască în umbra rivalilor locali. Pe lângă înfruntarea de pe gazonul „Național Arena”, Athletic Bilbao versus Atletico Madrid, finala Ligii Europa, propune la București un duel interesant și la nivelul suporterilor. Nu există totuși vreo rivalitate acerbă, poate cu excepția sentimentului pe care separatismul basc îl poate trăi în fața unei reprezentante din Capitala Spaniei. La origini însă, Atletico se trage din Athletic, fiind înființată în 1903 de un grup de studenți basci care considerau echipa drept o filială a grupării îndrăgite de ei în copilărie.
Mândrie și perseverență
„Mes que un club” e un slogan cunoscut. Aparține Barcelonei, dar s-ar putea aplica până la un punct și celuilalt club care reprezintă un alt punct de referință în istoria fotbalului spaniol. Spiritul separatist și politica canterei (academiei de copii și juniori) le apropie pe Bilbao și Barca. Plus faptul că, alături de gruparea catalană și Real, Athletic Bilbao e singura echipă care n-a retrogradat din Primera, un motiv de mândrie pentru fanii basci. Altul, la fel de important, e și realitatea, nu doar sentimentul, că echipa le aparține. Athletic e una din cele doar patru grupări din Spania care nu e o corporație sportivă, ci e deținută de suporteri (socios). Dar spiritul tradiționalist, care nu vrea să moară într-un fotbal modern și tot mai global, îi separă cel mai mult pe fanii și echipa bască de restul lumii. De la înființare, pentru Bilbao au jucat doar jucători care s-au născut sau au origini în celebra zonă din nordul Spaniei, de la granița cu Franța. „Con cantera y afición, no hace falta importación” (Cu jucătorii și suporterii noștri, n-avem nevoie de importuri), e sloganul clubului care rimează însă mult mai bine în spaniolă. Iar dacă catedrala de pe „San Mames” e aproape tot timpul plină, fanii lui Bilbao, supranumiți „leii”, își însoțesc în număr mare echipa și în deplasări. În optimi, au fost 7.000 pe „Old Trafford”, și i-au impresionat pe englezi, după ce și-au încurajat favoriții non-stop. Rămâne de văzut cum se vor comporta la prima lor aventură în București.
„Tati, noi de ce ținem cu Atletico?”
„Los Rojiblancos” sau „Los Indios” sunt suporterii mai oropsiți ai Madridului. Nu chiar ca cei ai lui Rayo Vallecano, dar cu siguranță mai „săraci” decât ai Realului. De altfel, sunt cunoscuți în Spania ca „los sufridores” („suferinzii”), pentru că s-au obișnuit să asiste cum an de an echipa lor încheie sezonul fără trofee. Cultura de „victimă” care există la acest club a și fost folosită în urmă cu câțiva ani într-o campanie publicitară de succes, în care un puști îi punea o întrebare imposibilă părintelui său: „Tati, noi de fapt de ce ținem cu Atletico?”. Luați la mișto de rivali pentru lipsa performanțelor în Primera (ultimul titlu a fost câștigat în 1990), Atletico și-a apropiat însă fanii în ultima perioadă, după rezultatele din Europa. În 2010, roș-albii au câștigat prima Europa League din istorie, iar acum ar putea repeta performanța.
O bucurie care ar putea fi cu atât mai mare cu cât marea rivală, Realul, a ratat prezența în finala Ligii Campionilor. Porecla de „indienii”, primită în anii ’70 după ce clubul a transferat mulți jucători sud-americani, e extrem de actuală. Mai ales că speranțele fanilor lui Atletico în finala de la București se leagă foarte mult de Falcao, golgheterul columbian care face furori în Liga Europa (27 de goluri în 28 de partide).
9.000 de bilete are rezervate Athletic Bilbao pentru finala de la București. 7.650 sunt rezervate pentru „socios”, iar restul de 1.350 vor fi acordate diverșilor sponsori și colaboratori ai clubului
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER